Am observat ceva interesant în conversațiile mele cu românii: mulți au dificultăți în a distinge între bogăție și prosperitate. Mai mult, ei extind adesea aversiunea pe care o simt față de bogăție și asupra prosperității.
De unde vine această confuzie? Iată câteva observații:
• Din perspectivă istorică, cei mai bogați locuitori ai României nu au fost localnici. Ei au fost administratori și coloniști aduși de statele care ne-au ocupat teritoriul. Față de acești străini, românii au dezvoltat o puternică aversiune.
• Până acum 60-70 de ani, majoritatea românilor s-au luptat zilnic cu sărăcia. Pentru ei, untul, mezelul și apa caldă reprezentau deja o formă de bogăție.
• Astăzi, prezența pe piață a produselor și serviciilor de lux (de la branduri scumpe de haine până la mașini exclusiviste) este văzută mai degrabă ca o nouă formă de colonizare, nu ca un semn al creșterii veniturilor românilor.
Această mentalitate este atât de adânc înrădăcinată încât atunci când cercetătorul suedez Olof Gränström a declarat într-o conferință că din 2021 România face parte din grupul celor mai bogate țări din lume, publicul a izbucnit în râs, ca la o glumă bună.
Dacă nu reușim să recunoaștem și să apreciem prosperitatea pe care o avem deja, cum vom putea ajunge vreodată la bogăție?
Hai să facem puțină ordine în aceste concepte, pentru a le înțelege mai bine.
Dreptul la prosperitate
Prosperitatea este un drept din naștere. Totuși, societatea tinde să ni-l limiteze și condiționeze, deși dreptul la un „trai decent” este garantat prin Constituție (articolul 47). Problema? Această expresie este extrem de vagă. Pentru unii înseamnă „pâinea cea de toate zilele”, pentru alții – șampanie, iaht și partide de golf.
Tot Constituția prevede la articolul 45 dreptul ca din activitatea și creativitatea noastră să obținem tot ce avem nevoie pentru a trăi fără grija zilei de mâine, atât noi, cât și cei dragi.
Acest drept esențial la o viață îmbelșugată și echilibrată nu ar trebui să fie condiționat de:
• eforturi excesive care ne epuizează,
• renunțări care ne frustrează,
• compromisuri jenante care ne diminuează,
• alte situații stresante care ne afectează sănătatea,
și totuși, în realitate, exact așa se întâmplă pentru mulți dintre noi.
Așa cum România este acum cea mai săracă dintre țările bogate, iar în societate vor exista mereu persoane care au și pot mai mult decât media, și altele care au mai puțin.
Prosperitatea reprezintă stilul și nivelul de viață al persoanelor cu venituri medii care s-au eliberat de povara lipsurilor materiale, dar nu dețin (încă) o avere consistentă.
Din acest motiv, prosperitatea nu înseamnă nici risipă, nici acumulare excesivă doar pentru ca eu să mă răsfăț în timp ce alții duc lipsă. Ea reprezintă un flux, un schimb continuu de produse și servicii, asemănător cu circulația sângelui prin corp.
De aceea, sănătatea unei economii prospere se măsoară prin procentul populației care formează clasa mijlocie.
Când îți asumi prosperitatea, demonstrezi:
• recunoașterea și respectarea valorilor esențiale pentru tine,
• echilibrul dintre timpul dedicat vieții personale și celei profesionale,
• armonia dintre atenția și energia pe care le oferi în exterior și cele pe care le îndrepți spre propriul corp, suflet și spirit.
Aprecierea și recunoștința – semnalele prosperității
Cei care au crescut în lipsuri au nevoie de timp până când realizează că au ieșit din greutăți și își pot permite să o ia mai ușor.
Îți ofer un exemplu concret: la începutul anilor 2000, la un eveniment cu bufet suedez, era crucial să te așezai din timp la coadă pentru a prinde puțin somon sau piept de rață. Astăzi, jumătate din delicatese rămân neatinse. Timpul pe care îl consumai înainte luptându-te să-ți umpli farfuria este acum folosit pentru a savura porția moderată pe care singur/ă ai decis că îți este suficientă.
Nu cantitatea de preparate de la bufetul suedez a crescut, ci calitatea atitudinii celor care se servesc de acolo.
Acest exemplu poate fi extins la multe alte aspecte ale stilului de viață. Sunt convins că îmi dai dreptate când spun că:
Echilibrul interior, cumpătarea și atenția față de nevoile și preferințele celorlalți sunt cele mai clare semne ale prosperității.
Această atitudine era considerată anterior drept bun-simț sau politețe, asociate mai mult cu educația decât cu nivelul veniturilor. În realitate, când se răspândește într-o societate, această atitudine generează bunăstare, cooperare și respect reciproc.
Prosperitatea creează un cerc virtuos, atât personal cât și social, prin cultivarea aprecierii pentru ceea ce avem deja, în locul alergării continue după ce ne lipsește.
Dacă ne amintim regula grădinarului: „Spre ce ne îndreptăm atenția și emoțiile, aceea ajunge să crească și să se dezvolte în viața noastră”, înțelegem ușor natura și esența acestui cerc virtuos.
Acumularea produce bogăție
Țările bogate au o caracteristică comună: continuitatea garantării dreptului la proprietate și a celui de moștenire. Acest cadru creează premisele ca prin contribuția fiecărei noi generații să crească averea unei familii, până când veniturile pasive generate de aceasta depășesc semnificativ nevoile întregii familii.
Bogăția înseamnă că nu doar o persoană, ci și toate rudele care depind material de aceasta, pot trăi din veniturile pasive, fără să mai muncească.
Un calcul simplu, bazat pe evaluarea Institutului Național de Statistică, arată că o familie cu doi copii are nevoie (la nivelul lunii septembrie 2023) de aproximativ 10.000 lei/lună pentru un „trai decent”. Acest lucru ne indică faptul că:
Pragul bogăției în România este acum la 2 milioane lei / 500.000 EURO investiți într-un instrument financiar sau într-o afacere cu randament/profit anual de 6%.
Pentru că românilor le plac investițiile imobiliare, această sumă poate însemna 8 apartamente de 2 camere, închiriate cu 300 EURO/lună fiecare (am inclus deja impozitul pe venit și CAS-ul).
Pentru a ajunge la un astfel de portofoliu, cei doi soți au nevoie de o combinație de moșteniri, venituri peste medie și disciplină financiară care, în 6-15 ani le poate asigura independența financiară.
Iar copiii lor vor primi, după decesul părinților, jumătate din patrimoniu. Administrat la fel de înțelept, acesta poate fi dezvoltat de fiecare dintre ei până la nivelul necesar pentru a-și asigura independența financiară. Și știi ceva interesant? Copiii vor avea nevoie de doar jumătate din timpul investit de părinți, dacă vor avea un stil de viață similar cu al lor!
Zicala „Banul la ban trage” ilustrează exact această accelerare a acumulării averii de la o generație la alta.
Și jaful generează bogăție
Există câteva situații care fac excepție de la modelul descris mai sus:
• pierderea averii prin cataclisme („voința Domnului”, cum spun englezii), război sau jaf,
• naționalizarea sau confiscarea de către autorități (considerată de mulți tot o formă de jaf „legalizat”),
• cheltuirea întregii moșteniri de către descendenți (care, astfel, își „jefuiesc” strămoșii),
• risipirea datorită numărului mare de copii (frecventă în familiile de țărani români până în 1950),
• trecerea în proprietatea altor familii, a Statului sau a unor instituții, în cazul familiilor fără urmași.
În România, istoric vorbind, aceste excepții au reprezentat mai degrabă regula! Efectul? La nivelul inconștientului colectiv,
românii se feresc de bogăție, chiar dacă visează la ea.
Din păcate, jaful este organic legat de bogăție, reprezentând partea sa întunecată. Așa cum o monedă are două fețe, și bogăția are două căi de dobândire: acumularea sau jefuirea.
Cu cât o avere este mai mare, cu atât este mai expusă riscului de a fi jefuită.
De aici până la gândul că „mai bine sărac, căci dorm liniștit, decât bogat și putând să închid doar un ochi de grija averii” nu este decât un pas, pe care mulți români îl fac inconștient.
Cum putem ieși din această capcană mentală? Gândind trans-generațional – adică permițându-ne să acumulăm avere nu doar pentru noi, ci pentru copiii, nepoții și strănepoții noștri. Îți amintești cuvintele lui Ștefan cel Mare despre Moldova care nu este a lui, ci a urmașilor și a urmașilor urmașilor săi?
Ei bine, fiecare familie are o astfel de „Moldovă”, o bogăție pe care o administrăm cât putem de bine pentru a o transmite din generație în generație.
Este timpul ca „săraca Țară bogată” să aibă, în sfârșit, și bogați autentici, alături de foarte mulți oameni prosperi.
Măcar pentru a nu mai râde de propriul nostru potențial de prosperitate!
Depinde de tine ce alegi să activezi:
• mândria de a trăi cu resurse limitate, însoțită de grija zilei de mâine,
• liniștea interioară a prosperității, cu firescul unei vieți echilibrate,
• viziunea bogăției, cu tensiunea interioară și provocările exterioare pe care le atrage.
De această alegere va depinde, în mod esențial, nu doar viața ta, ci și cea a copiilor tăi (dacă îi ai).
Iar eu îți pot fi alături, oricare ar fi opțiunea ta!
