Rușinea este atât de adânc înrădăcinată în inconștientul nostru, încât pare „normalitatea” bunului-simț și a modestiei „firești” din viața noastră.

De aceea, cel mai adesea nici măcar nu ne dăm seama de prezența sa și de efectele de auto-limitare, auto-cenzurare și chiar auto-sabotare pe care le are.

Doar când „sărim peste cal” sau „o luăm pe arătură”, scăpând de sub controlul ei, ajungem să o simțim cum ne aprinde obrajii și ne pleacă privirile în pământ.

Dar chiar și atunci, extrem de repede rușinea se ascunde în spatele unei măști, ce pare mai „acceptabilă social”. Și astfel:

• • ne retragem din situațiile și relația cu persoanele care ne fac să ne jenăm,
• • evadăm în muncă, distracții, alcool sau pe rețelele sociale,
• • îi atacăm și criticăm pe ceilalți, ca să ne mascăm propriile greșeli și lipsuri,
• • ne auto-criticăm și umilim, pentru a fi noi cei care ne facem să suferim,
• • ne supunem și le facem pe plac celorlalți, pentru a fi acceptați alături de ei,
• • folosim auto-ironia și facem haz de necaz ca să reducem suferința rușinii.

Dacă vrei să afli care este masca sub care îți ascunzi, de obicei, rușinea asociată cu relația cu banii, ți-am pregătit un scurt test de auto-evaluare.