fbpx

Atingerea obiectivelor ține de voință?

Puterea Voinței

Tradițional, începem noul an stabilindu-ne o serie de obiective pe care vrem să ni le atingem în următoarele 365 de zile. Și totuși, 43 % dintre oameni renunță la ele în mai puțin de o lună, iar 80 % în mai puțin de 3 luni!

Tot tradițional, explicația dată acestei situații este „lipsa de voință” – adică dificultatea de a ne pune în aplicare deciziile în cazul apariției unor dificultăți sau întârzieri exterioare, ori al existenței unor conflicte interioare. Atât psihologia, cât și domeniul dezvoltării personale oferă o descriere a voinței asemănătoare cu cea a unui mușchi: cu cât ne-o exersăm mai mult, cu atât se dezvoltă mai mult. Și multe dintre exemplele de persoane cu voință excepțională se referă la persoane care, de mici, au depășit tentațiile și s-au concentrat pe ceea ce își doreau din tot sufletul.

Și totuși, la fel ca masa noastră musculară, nici voința nu poate crește la nesfârșit. În plus, la fel ca mușchii supuși unui efort extrem, voința pare să aibă nevoie de perioade relaxare, în timpul cărora își scade controlul și își reface resursele.

În NLP-4G, voința este considerată a fi mai degrabă o emoție, ce ne controlează atenția și resursele de acțiune de care dispunem. La fel cum, în fața unor provocări, furia sau frica ne activează la nivel corporal reflexul „luptă-sau-fugi”, atunci când întâmpinăm dificultăți în atingerea unui obiectiv important, voința ne concentrează atenția pe ce este esențial și ne susține eforturi mai intense sau de mai lungă durată. Această analogie deschide calea spre o altă abordare a procesului de stabilire și atingere a unor obiective provocatoare, mult mai naturală și mai eficientă.

Intensitatea furiei sau fricii este direct proporțională cu percepția noastră despre pericolul cu care ne confruntăm. La fel, voința mobilizată este direct proporțională cu gradul de abatere de la așteptările referitoare la realizarea unui anumit obiectiv. Esențială este deci percepția, impresia, părerea pe care o avem la un moment dat – nu realitatea obiectivă din acea situație. Și, la fel cum uneori ne speriem sau ne înfuriem exagerat, epuizând resursele noastre corporale în mod inutil, putem în anumite situații să ne mobilizăm voința în mod excesiv, fiind apoi „lipsiți de voință”.

Exemplul cel mai simplu este situația, extrem de frecventă, cu care se confruntă cei care merg la sala de fitness pentru a slăbi. Singuri, sau cu ajutorul unui antrenor personal, se concentrează pentru a arde cât mai multe calorii, a ridica cât mai multe kilograme, a alerga cât mai mult în timpul avut la dispoziție. Iar apoi, se simt flămânzi și nu mai au suficientă voință încât să reziste tentației, astfel că se refac mâncând sau bând ceva plin de calorii. Rezultatul? Chiar dacă „cifric” au consumat mai multe calorii decât au introdus în corp imediat după sesiunea de fitness, carbohidrații ușor accesibili ingurgitați blochează mecanismele metabolice declanșate de senzația de foame și nu mai permit arderea grăsimii din corp pentru a reface resursele de glicogen din mușchi. Deci:

Excesul de mobilizare a voinţei asupra unui obiectiv reduce energia motivaţională disponibilă pentru alte obiective.

Voința nu este un mușchi, ci o emoție

Clarificarea – cheia optimizării voinței

În NLP, facem o distincție clară între mijloace și scopuri. Mersul la sala de fitness este doar unul dintre mijloacele prin care ne putem atinge scopul de a scăpa de kilogramele excedentare. Concentrarea voinței pe utilizarea unui mijloc, mai ales atunci când obiectivul final este complex, ne reduce capacitatea de a folosi și celelalte mijloace.

Eficienţa maximă o obținem prin concentrarea voinţei pe scopuri, nu pe mijloace.

Și pentru asta, este important să ne punem în mod repetat întrebarea:

Și ce obțin sau ce se schimbă prin atingerea acestui obiectiv?

De exemplu, făcând mișcare, asumându-ne periodic 2-3 ore de foame, reducând porțiile și crescând calitatea alimentelor pe care le consumăm, obținem reducerea numărului de kilograme și suplețea siluetei noastre. Poate fi un scop în sine, dar dacă mă întreb din nou de ce îmi doresc asta, descopăr că poate astfel îmi îmbunătățesc starea de sănătate, nivelul de energie, libidoul, ori pot din nou să îmbrac haine care îmi plac foarte mult sau am șanse mai mari să fiu apreciat de persoane de sex opus. Deci o siluetă mai suplă poate fi, la rândul său, doar un mijloc, nu un scop final.

Și putem pune din nou întrebarea de mai sus, putând descoperi că sănătatea, energia, libidoul, relația cu ceilalți ne fac să ne simțim bine, să fim satisfăcuți, liniștiți, siguri de noi, fericiți. De fapt, acestea sunt scopurile reale, cele pe care este indicat să ne concentrăm voința.

Concentrarea voinței pe scopuri permite activarea ei adecvată în direcția oricărui mijloc de realizare a acelui scop.

Când am descoperit care este scopul nostru final, fiecare acțiune, fiecare utilizare a unui mijloc pentru care avem nevoie de activarea voinței se finalizează cu emoția asociată acelui scop: satisfacție, bucurie, calm, liniște, încredere în sine, fericire etc. Merg la sală și fac efort? Știu că mi-am dozat bine efortul dacă atunci când plec în loc să fiu epuizat, ca până acum, am o senzație de încredere și bucurie. Nu mănânc și nu beau ceva plin de calorii, chiar dacă îmi este foame? În loc să fiu frustrat și să le tot spun celor din jur cât de greu îmi este să fac față acestei provocări, am o senzație de încredere și bucurie fiindcă reușesc astfel să las metabolismul să continue ceea ce am făcut la sală. Când vine ora mesei aleg un meniu mediteranean în locul vechilor mele preferințe culinare? Nu am deloc senzația că aș fi pierdut ceva, ci îmi dă o senzație de încredere și bucurie. Etc., etc., etc.

Voința concentrează atenția

Gândurile – sistemul de direcționare a voinței

În general, ne este mai ușor să ne controlăm gândurile decât emoțiile. Și, prin relația de inter-determinare dintre acestea, gândind într-un anumit fel, putem să generăm și să întreținem anumite emoții și sentimente. Dacă înțelegem relația dintre mișcare și consumul de calorii, dintre senzația de foame și arderea grăsimilor din corp, dintre echilibrul dietei și starea noastră de sănătate, simplul fapt că urmărim cu gândurile ceea ce se întâmplă în corpul nostru activează voința la nivel adecvat și accelerează obținerea efectelor dorite. Dacă, însă, alergăm sau ridicăm greutăți gândindu-ne la problemele de la serviciu sau din relația de cuplu, această deviere a atenției direcționează efectele spre acel obiectiv secundar. Da, la sfârșit poate ne simțim ușurați de presiunile din viața personală sau profesională, ori energizați pentru a avea o discuție clarificatoare cu persoana care ne deranjează, dar efectul în planul reducerii greutății corporale va fi minim sau nul.

Concentrarea gândurile pe mijloc, dar mai ales pe scop, eficientizează efectele mobilizării voinţei.

În felul acesta, înțelegem de ce anume facem anumite eforturi, renunțăm la alte tentații, avem răbdare până apar rezultatele. Iar neîncrederea, nerăbdarea, demotivarea apar mult mai greu. Concentrându-ne pe efort, dar mai ales pe efectele sale, accentuăm eficiența exercițiilor de fitness. Gândindu-ne la toate vitaminele și mineralele dintr-o salată, în timp ce ne concentrăm atenția pe toată savoarea ingredientelor sale și pe experiența complexă de atingere și mestecare a ei, îi creștem capacitatea de a reface echilibrele metabolice și a ne furniza energia de care avem nevoie. Gândindu-ne că fiecare nouă porție dintr-o mâncare care ne place va avea același gust, dar ne va încărca organismul, ne întărește capacitatea de a ne ajusta porțiile la nevoile reale ale organismului.

Voința se bazează pe reguli

Regulile – activatorii voinței

Concluziile la care ajungem prin gândire se transformă în reguli, ce ne permit să repetăm sau să evităm anumite acțiuni, pe baza experiențelor avute.

Regulile au puterea de a activa simultan percepţii, gânduri, emoţii și acţiuni.

Internetul și cărțile de dezvoltare personală abundă de reguli care, dacă sunt respectate promit atingerea obiectivelor și îndeplinirea scopurilor noastre. Dar toate aceste reguli sunt exterioare, fiind enunțate de altcineva sau generalizând strategia altcuiva.

Preluarea regulilor altora generează conflicte cu propriul sistem de reguli.

Probabil că ați încercat diferite diete sau forme diferite de exerciții de fitness. Unele dintre ele nu v-au plăcut, altele probabil au fost greu de acceptat, iar altele au fost ușor de urmat chiar și pe termen lung. Dificultățile în preluarea regulilor altora indică conflicte la nivelul scopurilor, valorilor, convingerilor, emoțiilor, competențelor.

Fără depășirea acestor contradicții, regulile exterioare sunt mai degrabă perturbatoare decât folositoare.

În NLP descriem patru stiluri (meta-programe) diferite de raportare la reguli:

  • rebelii: nu respectă nici propriile reguli, nici pe ale celorlalți: își încep ziua întrebându-se: „Ce am chef să fac astăzi? Căci oricum nu-mi pasă ce așteaptă ceilalți de la mine!”
  • obedienții: respectă regulile altora, dar au dificultăți în a-și formula propriile reguli; își încep ziua întrebându-se: „Oare ce mi-au cerut ceilalți să fac astăzi? Ce așteaptă ceilalți de la mine?”
  • scepticii: își respectă propriile reguli, dar le pun constant sub semnul întrebării pe ale celorlalți: își încep ziua întrebându-se: „De ce aș face și ceea ce așteaptă ceilalți de la mine?”
  • responsabilii: respectă cu ușurință atât propriile reguli, cât și cele preluate de la alții; își încep ziua întrebându-se: „Ce am planificat să fac astăzi? Ce pot face pentru mine? Și cum îi pot ajuta pe ceilalți?”

Doar persoanele responsabile gestionează adecvat conflictele dintre regulile proprii și ale celorlalți, putând să transpună ușor în practică strategiile propuse de alții.

Dacă sunteți o persoană sceptică, investiți ceva timp pentru înțelegerea și, eventual, reformularea regulilor altora, înainte de a le aplica. Ajustați dieta în conformitate cu propriile preferințe, negociați cu antrenorul de fitness cât de multă libertate veți avea în ajustarea exercițiilor.

Dacă sunteți o persoană obedientă, urmăriți cu atenție emoțiile și nivelul de motivare pe care le aveți aplicând sfaturile altora. În momentul în care descoperiți că faceți acest lucru doar de teama de a nu înșela așteptările altuia sau pentru a nu greși și a nu fi criticat/ă, luați-vă timp pentru a vă clarifica scopurile și motivațiile și a descoperi cu ce emoție constructivă doriți să înlocuiți teama.

Merită oare să propun vreo regulă pentru persoanele rebele? Oricum vor face doar ce au chef!

Voința susține atingerea obiectivelor și scopurilor importante.

Cunoscându-vă stilul de gestionare a regulilor, concentrându-vă gândurile pe scopul final și clarificând ce anume vreți să obțineți prin atingerea unui anumit obiectiv, veți descoperi că v-ați activat puterea voinței, punând-o în acord cu propriul potențial de dezvoltare.

Totul prin intermediul câtorva concepte NLP – tehnologia succesului și a excelenței.

Leave A Comment

0
    0
    Coșul tău
    Coșul este golRevenire la magazin