Una dintre cele mai frecvente situații în coachingul relațional este cea în care aspectele plăcute și cele neplăcute au un impact relativ egal asupra clientului. De aceea, apar oscilații între decizia de separare sau de continuare a relației, niciuna dintre ele neputând fi menținută mai mult de câteva zile și nici dusă cu adevărat la îndeplinire. Acest lucru scade foarte mult încrederea în sine a clientului și îi afectează viața profesională, deoarece conduce la alternarea între stări de speranță și de disperare sau dezorientare.
Rolul coachului este de a-i facilita:
- • identificarea naturii conflictului interior ce întreține această situație,
- • asumarea responsabilității pentru propriile acțiuni ce conduc la perpetuarea situației,
- • identificarea și corectarea deciziilor eronate, ce au generat situația actuală,
- • găsirea de alte modalități pentru satisfacerea nevoii ce stă la originea conflictului interior,
- • asumarea de noi comportamente, constructive și în acord cu valorile și personalitatea clientului.
Marcel are puțin peste 30 de ani și multe probleme în cea de-a treia relație serioasă din viața lui. Cu doi ani în urmă a cunoscut-o pe Corina, cu aproape 10 ani mai tânără decât el, în momentul în care el decisese să ia o pauză în cadrul relației anterioare. Aceasta fusese o relație „perfectă” din punctul de vedere social, alături de Elena putând obține tot ce își dorește un cuplu tânăr – mai puțin pasiune. Însă alături de Corina a descoperit ce înseamnă să fie bărbatul dorit de o femeie, sigur pe el și pe relația plină de pasiune, pe care a tratat-o inițial că pe o aventură pasageră.
Lucrurile însă s-au schimbat după circa 6 luni, atunci când speranța lui de a reveni alături de Elena s-a spulberat, întrucât ea și-a găsit alt partener. Nemaiavând plasa de siguranță a vechii relații, Marcel a devenit din ce în ce mai nesigur pe capacitatea lui de a o păstra alături de el pe Corina. A apărut gelozia, fără fundament, ca manifestare a neîncrederii în sine, dar și ca instrument de manipulare a Corinei. Astfel că următoarea perioadă a fost plină de certuri și împăcări, de despărțiri și reluări ale relației, ce au condus la apariția în Marcel a două părți aflate în conflict:
- • partea „cu minte” (cuminte) care îl îndeamnă să se separe definitiv de Corina, fiindcă „nu de așa ceva are nevoie” și „îi afectează întreaga viață”,
- • partea „dementă” ce îi trezește mereu speranța că „lucrurile se pot repara” și gelozia ca „altul ți-ar putea locul alături de ea”.
Luând în calcul diferitele variante de evoluție a situației, Marcel și-a dat seama că din momentul în care a descoperit pasiunea, ea este un element fundamental al așteptărilor sale de la o relație. Verificând dacă ar fi putut transfera pasiunea și către relația cu Elena, s-a convins că acest lucru nu era posibil, astfel că a pus punct cu adevărat speranței de a-și relua relația cu ea.
A urmat verificarea posibilității de a crea „perfecțiune socială” în relația cu Corina. Aceasta a dus la un moment de „AHA”, în care Marcel și-a dat seama că puțin după ce s-au împrietenit, Corina i-a dat semnale clare că dorește o relație stabilă, de durată cu el. Numai că respinsese această posibilitate din două motive:
- • „și eu la 22 de ani eram foarte instabil, așa că eram sigur că nu poate fi serioasă”,
- • „aveam control deplin asupra situației, amenințând-o mereu pe Corina că mă întorc la Elena”.
Acestea au fost elementele-cheie că au stat la baza deciziei eronate:
- • o emoție (senzația de siguranță derivată din control) ce masca alta mai profundă (frică de abandon),
- • o interpretare dată situației, drept una pasageră, fără viitor.
Din momentul în care a devenit conștient de efectele deciziei sale, de a sacrifica relația cu Corina de dragul speranței de revenire în vechea relație, i-a fost ușor să-și descopere propria responsabilitate în crearea și menținerea actualei situații. Iar în spatele tuturor acestor acțiuni, a identificat aceeași nevoie – cea de siguranță. Iar aici discuția centrată pe costuri și beneficii a permis reformularea așteptărilor și acțiunilor sale. Marcel a descoperit că își crea false sentimente de siguranță, prin manipularea nevoilor Corinei, cu costul sacrificării siguranței pe termen lung pe care i-ar fi oferit-o o relație „perfectă” și plină de pasiune.
Din această poziție, i-a fost foarte ușor să ia o nouă decizie: de a accepta confruntarea cu mici nesiguranțe temporare, pentru a lăsa relația cu Corina să evolueze pe toate planurile. Și a putut să-și definească noi atitudini, noi comportamente, noi așteptări și criterii de evaluare ale calității relației, pe care să le utilizeze în continuare.
Și astfel, într-o singură ședință de coaching NLP, Marcel:
- • și-a recâștigat încrederea în sine și liniștea interioară, prin armonizarea relației dintre partea „dementă” și cea „cu-minte”,
- • și-a redefinit relația cu Corina și a decis să-i acorde o nouă șansă, nu pe baza doar a speranței, ci a unui set diferit de atitudini, comportamente și evaluări,
- • și-a sporit autocontrolul emoțional și capacitatea de prevedere a consecințelor deciziilor sale,
- • a dat o direcție constructivă geloziei, folosind-o ca motivator pentru a realiza schimbările decise,
- • a descoperit că perfecțiunea și pasiunea pot coexista în relația de cuplu, dacă le dă voie să se manifeste pe deplin.
Notă: Cazul este real, face parte din portofoliul de clienți al lui Daniel Bichiș, iar numele persoanelor au fost schimbate, pentru a le asigura confidențialitatea.
