ce nu schimbă situația, ci doar ajută clientul să se simtă ușurat.
Realitate: Încă de la primele ședințe de psihoterapie centrată pe client (ale cărei principii stau la baza coachingului), Carl Rogers a observat că prima nevoie a clienților săi era să poată vorbi despre problemele lor unei persoane care:
- • le acordă deplină atenție,
- • acceptă necondiționat punctele lor de vedere,
- • validează reacțiile lor emoționale.
La sfârșitul unei astfel de sesiuni, clientul pleacă extrem de ușurat și mulțumit, chiar dacă nu a schimbat nimic din deciziile și acțiunile sale.
Metafora folosită adesea este că fiecare client vine cu două geamantane pline-ochi de frustrări, neîmpliniri, lucruri despre care s-a temut să vorbească și, dacă este ascultat cu atenție, acceptare și empatie, pleacă fără a mai lua cele două valize, ceea ce-i produce senzația de ușurare.
Același lucru se petrece, adesea, și în prima sesiune de coaching, nevoia clientului fiind cu atât mai mare cu cât:
- • provocările cu care se confruntă sunt mai mari,
- • îi lipsește un grup de prieteni sau rude care să-i acorde acest tip de atenție și susținere,
- • așteptările sale legate de efectele schimbării sunt mai mari.
Un coach format în spiritul deontologiei recunoaște aceste nevoi și le respectă, dar atrage atenția clientului asupra oportunităților mult mai complexe oferite de coaching. În felul acesta, deschide cadrul pentru
-
- • definirea și clarificarea nevoilor și valorilor implicate în acea situație,
- • obiectivelor concrete ce pot fi definite de client în vederea satisfacerii acelor nevoi și împlinirii așteptărilor clientului,
- • accesarea resurselor pe care le poate folosi pentru îndeplinirea acestor obiective.
Astfel, coachul evită perceperea sesiunii de coaching drept un simplu cadrul de împărtășire, și se asigură că în final clientul nu doar că s-a eliberat de „geamantane”, ci pleacă cu un rucsac plin de soluții și auto-motivare pentru aplicarea lor.
Concluzie: Nevoia de atenție și acceptare este un element pe care un coach profesionist îl folosește în etapa de stabilire inițială a relației de coaching, dar nu o promovează drept bază a procesului ulterior. Iar clienții care, după a „n”-a sesiune de coaching, constată că singura schimbare care se produce este cea legată de starea lor emoțională, este bine să-și pună problema dacă au de-a face cu un coach profesionist, sau cu un adept al „dependenței de coaching”, ce le oferă doar un masaj emoțional.
